Blog

Poliomielita

Poliomielita este cunoscută și sub denumirea de paralizie infantilă, fiind o infecție virală sistemică, care afectează neuronii motori ai sistemului nervos central (SNC).

Din istorie se cunoaște, că a fost o cauză majoră de mortalitate, paralizie acută și dizabilitate pe viață. Poliomielita este o boală infecțioasă, prevenibilă prin vaccinare, deaceea programele de vaccinare în masă au lichidat poliomielita în majoritatea regiunilor din lume.

Agentul patogen

Poliovirusurile sunt virusuri mici ARN monocatenar care aparțin subgrupului de Enteroviruți din familia Picornaviridae. Oamenii sunt singurul rezervor pentru virusul poliomielitei.

Există trei serotipuri a virusului poliomielitei sălbatice (WPV), tipurile 1, 2 și 3, iar infecția sau imunizarea cu un serotip nu induce imunitate împotriva celorlalte două serotipuri.

Caracteristici clinice

Infecțiile cu poliovirus pot duce la un spectru de manifestări clinice, variind de la infecții subclinice până la paralizie și deces. Majoritatea infecțiilor cu poliovirus sunt asimptomatice; până la 70% dintre persoanele infectate nu prezintă simptome și aproximativ 25% prezintă simptome ușoare.

Poliomielita paralitică apare în mai puțin de 1% din toate infecțiile cu poliovirus.

Boala este clasificată în tipurile: spinal, bulbar și bulbospinal, în funcție de locul afectării motoneuronilor.

Poliomielita spinală începe cu simptome de meningită, urmate de mialgii severe și simptome senzoriale (hiperestezie, parestezie) și motorii (spasme, fasciculații) localizate. După una sau două zile, se instalează slăbiciune și paralizie.

Slăbiciunea este în mod clasic o paralizie asimetrică, flască, care atinge vârful la 48 de ore de la debut. Orice combinație de membre poate fi paralizată, deși membrele inferioare sunt afectate predominant.

Poliomielita bulbară este o formă gravă de boală rezultată din paralizia mușchilor inervați de nervii cranieni, iar aceasta poate duce la disfagie, vorbire nazală, acumulare de secreții și dispnee. În cazuri rare, poliomielita se poate prezenta ca encefalită, imposibil de distins din punct de vedere clinic de alte cauze de encefalită virală.

Rata mortalității pentru poliomielita paralitică acută variază de la 5 la 15%.

Paralizia poate progresa până la o săptămână. Slăbiciune permanentă este observată la două treimi dintre pacienții cu poliomielita paralitică. După 30 de zile, majoritatea daunelor reversibile dispar, iar o anumită revenire a funcției poate reveni timp de până la nouă luni.

Transmitere

Oamenii sunt singurul rezervor cunoscut pentru virusul poliomielitei.

Virusul se transmite prin picături sau aerosoli din gât și prin contaminarea cu fecale a mâinilor, ustensilelor, alimentelor și apei. Majoritatea transmiterilor au loc prin contact de la persoană la persoană sau pe calea fecal-orală, deși este posibilă și calea oro-orală.

Următorii factori au fost identificați ca contribuind la transmiterea continuă a poliomielitei:

densitate mare a populației;
infrastructura slabă a serviciilor de sănătate;
igienă dificilă;
incidență ridicată a bolilor diareice;
acoperire vaccinală scăzută

Perioada de incubație este de aproximativ 7-10 zile (în mediu 4-35 de zile) și aproximativ 25% dintre persoanele infectate dezvoltă simptome clinice ușoare, inclusiv febră, dureri de cap și dureri de gât.

Poliovirusul poate supraviețui la temperatura camerei timp de câteva săptămâni. S-a demonstrat că solul, canalizarea și apa infectată adăpostesc virusul.

Toate persoanele neimunizate sunt susceptibile la infecție. Sugarii, în primele șase luni de viață, pot avea o anumită protecție de la imunitatea maternă transmisă pasiv. Copiii sub cinci ani au cel mai mare risc de a contracta infecția.

Poliovirusul este extrem de contagios: nivelul de seroconversie printre contacții casnici constituie 90-100%.

Cum poate fi prevenită poliomielita?

Poliomielita nu poate fi tratată. Unica și cea mai eficientă metodă de prevenire este doar prin vaccinare.

Sunt disponibile două tipuri de vaccin: vaccin poliomielitic trivalent inactivat (tVPI) și vaccin poliomielitic bivalent viu atenuat, administrat oral (bVPO). Ambele sunt foarte eficiente împotriva virusului poliomielitic.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4212416/#abstract-a.e.b.ptitle

https://www.ecdc.europa.eu/en/poliomyelitis/facts

https://vaccination-info.europa.eu/ro/fisele-de-informare-despre-boli/poliomielita