Imunitate

Tipurile de imunitate

Tipurile de imunitate

V-ați gândit vreodată cum funcționează imunitatea? Dacă da, este posibil să fi conștientizat că imunitatea previne îmbolnăvirea noastră în diferite moduri. Există două tipuri de imunitate – activă și pasivă:
• Imunitatea activă apare atunci când propriul nostru sistem imunitar este responsabil de protejarea noastră de un agent patogen.
• Imunitatea pasivă apare atunci când suntem protejați de un agent patogen de imunitatea dobândită de la altcineva.
Ambele tipuri diferite de imunitate pot fi dobândite în moduri diferite.
A treia categorie, imunitatea comunitară, nu implică componente fizice ale sistemului imunitar pentru protecție, dar oricum merită de discutat în această calitate.
Deci, să aruncăm o privire mai atentă asupra fiecăruia.

Imunitatea activă

Persoanele se bazează mai mult pe imunitatea activă decât pe imunitatea pasivă. Imunitatea activă este creată de propriul nostru sistem imunitar atunci când suntem expuși la un potențial agent cauzator de boli (adică, patogen). De cele mai multe ori, suntem expuși la potențiali agenți patogeni în mod natural pe parcursul zilei – în aerul pe care îl respirăm, mâncarea pe care o mâncăm și lucrurile pe care le atingem. Din fericire, majoritatea acestor expuneri se referă la agenți care nu vor duce la boală, fie pentru că sunt inofensivi, fie pentru că sistemul nostru imunitar acționează în vederea neutralizării lor.
Pe lângă ”combaterea” agenților patogeni, imunitatea activă este importantă, deoarece durează mult timp sub formă de memorie imunologică. Memoria imunologică este formată din celule B și T care pot recunoaște un anumit agent patogen. Celulele respective circulă la nivele scăzute în corpul nostru și dacă se ”activează” atunci când recunosc agentul patogen respectiv în timpul circulației lor, ele încep repede să se înmulțească și să semnalizeze și altor elemente ale sistemului imunitar să se activeze. Celulele de memorie sunt cruciale din două motive. În primul rând, ele permit sistemului nostru imunitar să răspundă rapid. În al doilea rând, ele sunt specifice pentru agentul patogen, astfel încât răspunsul imun să fie gata în momentul în care este întâlnit agentul patogen. Deoarece nu cunoaștem despre o mare parte a lucrului efectuat de sistemul nostru imunitar, de multe ori nu ne gândim cât de ocupat este acesta. Dar, realitatea este, că la fel ca inima și plămânii, sistemul nostru imunitar lucrează constant pentru a ne menține sănătoși. Acest efort este dovedit de faptul că sistemul imunitar generează grame de anticorpi în fiecare zi!
Vaccinurile contribuie la imunitatea activă, oferindu-ne un mod controlat de a crea un răspuns imun. Când este introdus un vaccin, sistemul nostru imunitar îl tratează ca orice altă expunere. Acesta acționează pentru a opri ”atacul” și, în acest proces, se dezvoltă memoria imunologică. Deoarece vaccinurile sunt concepute astfel încât să nu provoace boli, obținem beneficiile expunerii fără riscurile asociate cu combaterea unei infecții naturale. În acest fel, vaccinurile îi oferă sistemului imunitar șansa să se ”antreneze” pentru o întâlnire viitoare și ne oferă o ”scurtătură” la protecție. Noi obținem imunitatea pentru a supraviețui unei infecții firești, fără a trebui să plătim prețul unei infecții firești.

Imunitatea pasivă
Imunitatea pasivă sau imunitatea obținută într-un mod diferit de propriul sistem imunitar poate apărea în câteva feluri și ne poate salva viața. Totuși, imunitatea pasivă este de scurtă durată, deoarece anticorpii nu sunt supliniți în mod continuu, așa cum s-ar întâmpla la o persoană al cărui sistem imunitar răspunde direct. Imunitatea pasivă poate apărea în câteva moduri:

Anticorpii materni
Feții nenăscuți și nou-născuții sunt protejați de anticorpii sistemului imunitar matern. Anticorpii respectivi sunt partajați în două moduri: prin placentă și prin laptele matern.
• Placenta și circulația – Când femeia este însărcinată, sângele acesteia circulă prin placentă pentru a oferi hrană și protecție fătului în curs de dezvoltare. Odată cu circulația sângelui circulă și anticorpii și celulele sistemului imunitar care se deplasează prin sânge. Deși feții în curs de dezvoltare, de regulă, nu sunt expuși la agenți patogeni în uter, aceștia sunt expuși la viruși și bacterii în timpul și imediat după naștere. Tipurile și nivelele de anticorpi în sângele pruncului la naștere le reflectă pe cele ale mamei.
• Laptele matern – Pruncii obțin, de asemenea, anticorpi din laptele matern, în special dintr-o versiune bogată în proteine a laptelui matern furnizat în primele zile după naștere, cunoscut sub denumirea de colostru. Colostrul, care este produs în primele trei-cinci zile de la naștere, conține niveluri mai mari de anticorpi care protejează suprafața intestinală (imunoglobulina A sau IgA) și niveluri mai mici de ingrediente nutritive decât laptele produs în săptămânile ce urmează nașterea. Acest transfer de anticorpi de la mamă la copil sugerează importanța sa în perioada până când sistemul imunitar al copilului își poate genera propria protecție.

Tratamentele cu imunoglobulină

În anumite situații, anticorpii obținuți de la animale, de la alte persoane sau sintetizați într-un laborator pot fi folosiți pentru a trata persoanele cu risc de infecții. De exemplu, copiii născuți la femeile infectate cu hepatită B sunt tratați cu preparate de anticorpi, pe lângă faptul că sunt vaccinați în efortul de a-i proteja și de infectarea cu hepatită B. În alt exemplu, persoanele mușcate de unii șerpi otrăvitori pot fi tratate cu antivenom, un amestec de anticorpi împotriva tipului de venin de șarpe la care a fost expusă persoana.

Imunitatea comunitară

Imunitatea comunitară apare atunci când oamenii sunt protejați de cei din jurul lor. Acest tip de protecție este indirect prin faptul că nu implică componente fizice ale imunității, cum ar fi anticorpii, ci rezultă mai degrabă atunci când un agent patogen este mai puțin probabil să infecteze o persoană susceptibilă din cauza numărului mare de persoane protejate din jurul său. Dat fiind că această imunitate nu se bazează pe ”produsele” sistemului imunitar, este cea mai puțin fiabilă. Cu toate acestea, pentru unii din comunitățile noastre, cum ar fi cei prea tineri pentru a fi imunizați sau cei cu imunitate slăbită din cauza bolii sau a tratamentului, imunitatea comunitară este singura modalitate prin care pot fi protejați.
În general, vorbim despre imunitatea comunitară din două perspective – cea a comunității, de regulă denumită imunitatea de grup, și cea a persoanei, de regulă cunoscută ca și coconare:

Imunitatea de grup

Atunci când într-o comunitate suficiente persoane au fost expuse unui agent patogen, acesta nu se poate răspândi la fel de ușor. Pe măsură ce mai multe persoane devin imune, agentul patogen are un grup mai mic de oameni de infectat. Rezultatul este, că în general, comunitatea va avea mai puține focare. Dat fiind, că nu toți agenții patogeni se răspândesc cu aceeași eficiență, nivelele comunitare de imunitate necesară pentru ca cineva să poată beneficia de imunitatea de grup variază. De exemplu, dat fiind, că rujeola este unul dintre cei mai contagioși patogeni cunoscuți, comunitatea cere ca aproape toată lumea să fie imună pentru a opri transmiterea acesteia. Sau, cu alte cuvinte, este mult mai dificil pentru o persoană să beneficieze de imunitatea de grup la rujeolă decât de majoritatea altor agenți infecțioși. Vaccinurile au înlesnit obținerea de către societate a beneficiilor acestui tip de protecție. Înainte de vaccinuri, grupuri susceptibile de persoane continuau să se îmbolnăvească – cel mai des, pruncii și copiii mici, neexpuși anterior la boală. Din acest motiv, bolile și decesele din copilărie erau atât de frecvente.

Coconarea (Cocooning)

Acest tip de imunitate pasivă este similară cu imunitatea de grup, dar este mai des axată pe protejarea unei anumite persoane, și nu a unei comunități. Asigurarea că toți cei din jurul unui prunc sunt imuni la o boală precum pertussis (tusea convulsivă) este un exemplu de acest tip de imunitate indirectă. Un alt exemplu este să ne asigurăm că toți cei care vizitează sau au grijă de o persoană aflată în tratament pentru cancer sunt sănătoși, astfel încât pacientul cu cancer a cărui imunitate este slăbită din cauza tratamentului să poată fi mai puțin expusă la un agent patogen.